Drepturi...

Azi zică -se că este ziua internațională a drepturilor omului.

Și mă găsește ziua asta într-o perioadă în care se pare că nu mai sunt om pentru că drepturile mele au cam dispărut de vreo 3 ani încoace. 

Treptat, au rămas doar cu niște non -drepturi.

Pentru că mai am voie să muncesc fără concediu, pe un salariu, așa cum sunt obișnuit de când mă știu, de mizerie.

Mai am voie să mă îngrijorez de plata unui furnizor deși plata furnizorilor e departe, extrem de departe de fișa postului. Bine, multe lucruri pe care le fac în prezent sunt în plus și departe de fișa postului. Dar dacă vrea și gura mea să mănânce o pâine tac și rabd și mă enervez și îmi stric nopțile și mă înfurii și îmi văd neputința și mă urăsc mai mult decât am urât vreodată pe altcineva.

Mai am voie să dorm, mănânc, mă spăl pe apucate.

Mai am voie să le permit oamenilor să îmi distrugă definitiv viața.

Mai am voie să simt doar chestii frumoase gen spaimă, teamă, frică, panică, furie, ură de sine.

Sincer, mă mir că încă mai am dreptul să respir. Dar asta am impresia că nu se va mai întâmpla mult timp. Pentru că uneori simt că nu voi trece iarna. Și ar fi bine să fie așa pentru că multe vieți vor fi mai bune și mai simple fără mine.

Nimeni nu crede dar cu fiecare lucru mărunt care îmi complică viața sunt convins că mă apropii cu pași repezi de nu mai pot-ul final.

Dar decât o viață în care nu am simțit niciodată că îi pasă cuiva cu adevărat de mine, mai bine părăsesc lumea asta.