Într-o zi în care nu am putut stăvili dorința de a-mi programa activități plăcute, mi-am cumpărat câteva bilete de concert. Primul a fost cel pentru Sarmalele Reci, în amintirea vremurilor de demult în care îi ascultam când îi prindeam prin concerte dar și de pe caseta Țara te vrea prost.
Curând, aveau să
se încurce iar lucrurile pe acasă așa că elanul meu muzical s-a estompat.
Totuși, sâmbătă iată-mă în drum spre Quantic la timp, după ce trecusem a treia
oară pe la mama, în vizită la spital. Ca idee, urăsc ideea de spital, singurul
spital care îmi stârnește senzații plăcute fiind Spitalul de Urgență, secția
Trăiască berea.
Până să înceapă
concertul mă surprind privind spre zona în care am stat cu gagicile în septembrie
2019, la sărbătoarea lui Vali Sterian. Fără gagicile alea, poate nu aș fi ajuns
să intru în Quantic deci, cumva, sunt autoare morale pentru următoarele mele
seri petrecute acolo (pentru Speak Floyd prin ianuarie 2020 și acum, pentru
reîntâlnirea cu Tatiana și Violeta).
Aș putea spune
că, în Quantic, se petrec genul ăla de concerte la care poți să te simți la fel
de bine mergând singur sau cu cineva. Lucrurile sunt cumva organizate ca să nu
te simți în locul nepotrivit dacă ești singur. Ca să zic așa, un club în care
mă simt ok singur are șanse să mă prindă de client. În limita timpului și
bugetului disponibil, desigur. Că dacă ar fi să merg la orice concert mișto din
Quantic aș da rapid faliment pentru că evenimentele la care aș merge sunt
destul de dese.
Până să înceapă
concertul, undeva pe la 8:15, am avut timp să trag de bere, să casc ochii la taraba cu mărfuri sarmaliste
de pe care m-am înfruptat cu câte ceva, să studiez publicul care se aduna. Publicul
mi s-a părut frumos, format din oameni cam între 5 și 60 de ani. Majoritatea aș
zice că erau cam de vârsta mea, cel mai probabil oameni care asistaseră la
primele concerte ale Sarmalelor Reci. Mi-au plăcut mult părinții cu copii mai
mici sau mai mari, deja obișnuiți cu concertele sau având urechile protejate de
căști împotriva sunetului puternic. Cuplurile din sală păreau vechi, bine
sudate de nenumăratele Sarmale Reci (sau poate Chiftele Verzi) mâncate
împreună. Din câte mi-am dat seama, nu eram singurul venit singur. Ca idee,
n-aș fi avut nimic împotrivă să ajung din nou în Quantic cu cineva dar nu știu
pe nimeni care să înghită cu drag muzica Sarmalelor Reci. Nu că ar fi imposibil
să am cunoscuți care să asculte așa ceva dar nu s-au dat pe față. Poate la
următoarea trecere prin Quantic a Sarmalelor Reci voi descoperi și vreo
cunoștință în public.
Eu unul, după
perioada Țara te vrea prost, am pierdut oarecum legătura cu Sarmalele Reci. Aș
zice că puține piese de pe următoarele albume îmi erau cunoscute, probabil din
clipurile apărute pe televiziunile muzicale. Sunt destul de convins că în
concertul ăsta au fost câteva piese pe care le auzeam pentru prima dată (și nu
mă refer la cea cu stații de metrou, pe care zic băieții că sâmbătă au cântat-o
abia a doua oară în concert deși e compusă demult, tare demult). Oricum, ce
știam mi-a sunat plăcut și acum (a existat totuși o vagă urmă de blegeală
cauzată de jucătorul de biliard din Moghioroș) iar ce nu știam sau nu-mi
aminteam mi-a reconfirmat că Sarmalele Reci sunt gătite bine sonor.
Momentul
Vărsătorului m-a surprins în sensul că, deși nu mai ascultasem cântecul de vreo
20 de ani, poate chiar mai mult, mi-am amintit aproape tot textul. Într-o lume,
într-o țară, într-o viață în care se petrec multe chestii care te fac să verși,
dacă mai ai și dieta nepotrivită, Vărsătorul este un cântec care se potrivește
perfect.
Din punct de
vedere al componenței formației, aș zice că mă împac greu cu faptul că Mihai
Iordache nu mai este permanent pe scenă cu ei.
Ca stare de
spirit personală, câteodată aproape că îmi venea să plâng de bucurie
redescoperind o activitate plăcută iar când începeam să înregistrez unele
cântece (am urcat pe Facebook câte ceva) se întâmpla să îmi surprind în oglindă
mutra zâmbitoare.
A existat și un
moment de conexiune rock – folk, atunci când a urcat pe scenă Mircea Florian ca
să povestească despre aventurile Sarmalelor Reci în Germania. Alte conexiuni au
fost cu Taxi, Zob, The Mono Jacks, Artanu. Acesta din urmă a masacrat-o destul
de urât pe Violeta pe fondul unui presupus abuz de alcool sau alte minunății de
substanțe. Mi-am amintit cu ocazia asta de un Stufstock în care era să se
distrugă recitalul Timpuri Noi deoarece Artanu nu era deloc în formă bună dar
atunci, în Vamă, Dan Iliescu aș zice că a salvat spectacolul. Oricum, am
căpătat vagi emoții legate de calitatea concertului Timpuri Noi din 10
decembrie, tot din Quantic, la care mi-am luat bilet tot sub impulsul de la
jumătatea lunii octombrie. Cumva, cu concertele astea, mi-am făcut niște
întârziate mici cadouri, având în vedere că ziua mea fusese cu ceva timp
înainte să mă bag la cheltuială. The Mono Jacks? De băieții ăștia aproape că nici nu auzisem dar,
după ce au cântat la aniversarea celor 30 de ani de Sarmalele Reci, o să caut o
ocazie să îi ascult și pe ei.
După concertul
terminat foarte aproape de 00:00, am pornit agale spre casă neavând nici un plan pentru drum. Eram dispus cam
la orice variantă, să merg pe jos până acasă, să agăț un taxi pe drum sau să
fac vreo combinație cu autobuzele de noapte. Nu mă grăbea nimeni, urma duminică
și puteam dormi pe săturate. Până la urmă, pe la Eroilor, cam în dreptul
spitalului la care lucra ea când ne-am cunoscut, m-a ajuns din urmă un autobuz
de noapte. După ce am coborât din el am luat-o spre Piața Universității și la
Colțea am ajuns exact la timp ca să agăț autobuzul spre casă. Nu îmi notasem
linii și orare, nu apucasem nici să caut prin interneți informații, pur și
simplu așa s-a nimerit.
Aproape de unu
noaptea m-am oprit la o prăvălie de lângă casă pentru mici cumpărături iar la
două noaptea eram în pat cu televizorul pornit pentru că “cel mai bine dorm la televizor...”
Mai multe despre Sarmalele Reci aici și aici.
Concerte următoare Sarmalele Reci:
Următoarele concerte la care merg:
Luna amară, 16 noiembrie 2023, Quantic
Ada Milea, 23 noiembrie 2023, Quantic
Bucovina, 9 decembrie 2023, Arenele Romane (primul meu concert văzut la AR)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu