Știu, pisica mea nu e impresionată iar în timp ce oamenii mor de foame, nouă ne arde de cros...
Nu cu mult timp în
urmă, îmi sare în ochi o reclamă la Legal Half Marathon. Citesc despre cursă,
constat că nu este deschisă doar celor care lucrează în domeniul juridic, îmi
verific calendarul, constat că am liberă ziua așa că mă înscriu.
Vineri scap mai
devreme de la muncă, prin bunăvoința șefului, așa că pornesc nepresat de timp
spre Sport Guru Unirii, de unde urma să îmi iau kitul. În ultima vreme am tot
alergat prin fața magazinului Sport Guru deci cunoșteam zona. După ce îmi iau
kitul nu mă întorc spre Piața Unirii, deși putea să fie cea mai rapidă
retragere spre casă, aleg să continui spre Piața Muncii, ocazie cu care observ
un nu știu ce târg în Piața Alba Iulia. Nu mă atrage niciun miros emanat de
acolo așa că nu traversez.
Duminică îmi pun
ceasul să sune cam devreme pentru gustul meu dar mă trezesc după o oarecare amânare.
Una peste alta, nu îmi rămâne timp să îmi pregătesc prea atent bagajul de cursă
dar ce era esențial am apucat să iau la mine.
Puțin după 08:00
pornesc spre metrou, cobor la
Unirii, trec pe la patiseriile de pe latura vestică a pieței, îmi iau doi
covrigi (ăsta fiind obiceiul pe care l-am pornit la Crosul Loteriei) care se
nimeresc și calzi, traversez pe o rută complicată Piața Unirii (aflată în plin
șantier pentru refacerea planșeului), încep să văd alergători imediat ce mă
apropii de zona de concurs, mănânc covrigii în timp ce merg spre tribunal
privind alergătorii de la 10k. Odată ajuns în zona de start după ce băgasem în
maț vreo 2100 kcal (covrigii, un salt bar de la Gold Nutrition și ceva izotonic)
privesc ultimii finisheri de 10k, încep să mă încălzesc în stilul meu, casc
ochii la atmosfera de concurs, caut nu tocmai convins să îmi iau o cafea de la
un 5 To Go cam aglomerat pentru gustul meu, încet dar sigur se apropie și ora
startului, dau jos geaca și vesta de polar și rămân cam golaș pentru frigul
ăla, în jos doar cu un pantalon de trening subțire, în sus cu tricoul lung de
la semimaratonul Pe Argeș în Jos și cu cel scurt, oficial, al cursei în care
urma să pornesc. La 9:30 constat
a nu știu câta oară că, în ciuda bunăvoinței, sunt doar câteva mișcările la care
reușesc să țin pasul cu încălzitorii oficiali, dar nu îmi fac griji pentru că
sunt și mișcările mele de încălzire bune.
Intrăm în zona de
start, se face aproape 10 fără să bag de seamă, startul se dă fără să fie
anticipat de prea multă gălăgie (cum mă obișnuisem de la cursele Bucharest Running Club) așa că mă ia oarecum pe nepregătite, pornesc în cursă printre
ultimii, apuc să îmi pornesc aplicațiile una un pic înaintea startului,
cealaltă la câteva zeci de metri după start, după ce mă asigur că totul e
pornit trag o clipă pe dreapta să pun telefonul în borsetă apoi încep unii să
mă alerge, nu mi-e clar de ce. 😄
Prima tură (din
totalul de patru) trece cu bine în 00:30:40, mă debusolează un pic faptul că la poarta de start
/ finish nu există cronometru, să pot vedea acolo ce timp am după fiecare tură,
îmi văd totuși de alergarea mea fără să mă tem prea tare de DNF, deși toată
săptămâna fusesem foarte anxios din cauza unor dureri suspecte la piciorul
drept (sau poate durerile erau consecință a anxietății, cine mai știe?), pe la km 6 devine destul de urgent să
trec pe la toaletă și îmi propun să rezist până în Piața Alba Iulia unde
observasem toalete în zona târgului, am noroc și găsesc o toaletă liberă (asta
poate și pentru că mi-am făcut cursa oarecum solitar, rar potrivindu-mă pe
traseu în preajma multor alergători), pierd acolo minute prețioase eliminând
deșeuri pe ambele părți, dar măcar scap de presiune. Năzbâtia s-a întâmplat în
km 9 și, comparând calculele Caynax cu cele ale Strava, constat că am pierdut 07:40
la toaletă. Fără pauza asta ar fi putut ieși cel mai rapid semimaraton al meu… Luasem în calcul și că aș putea face ceva
pe parcul Justiției dar situația nu a fost chiar așa de urgentă. Odată ieșit de
la toaletă, repornesc în cursă ca din pușcă (sau cel puțin asta mi-a fost
intenția și senzația), curând constat că rămân fără suflu așa că îmi regăsesc
viteza de croazieră obișnuită, când trec pentru a doua oară pe la Piața Unirii
(terminasem tura a doua cu 01:08:16 dar asta am văzut abia când am verificat clasamentul; practic mai aveam mai bine de 90 de minute
la dispoziție ca să termin și următoarele două ture) aud arbitrii de acolo
spunând că eu sunt la km 10 cu un ton care m-a alarmat un pic, presupunând că
sunt la limită cu timpul. Totuși, dacă nu m-au oprit, am continuat. Spre
finalul turei 3 apare Daniel ca spectator, mă întreabă dacă mai am de alergat
două ture și îl suprind când îi spun că urmează să intru în ultima. M-am
lămurit atunci că nu ajunsesem la o viteză suficient de mică încât să mă
îngrijorez. Termin tura 3 cu 01:40:06. De aici, nu cred că am mai avut
vreo îngrijorare, pur și simplu m-am bucurat de alergare știind că voi termina
în timpul regulamentar (limita era de 02:55:00). Pe la mijlocul ultimei ture mă
uit în fugă la ceas și văd că e ora 11:48 deci încă nu alergam de 2 ore iar
asta îmi dă o stare bună și senzația că voi avea din nou un timp bun.
Daniel mă aștepta după linia de sosire așa că nu l-am mai văzut
în ultimii metri ai cursei, dar îl văzusem oricum de 3 ori, pentru că se
plasase strategic, în zona intersecției cu Bd. Mircea Vodă. Termin cu o viteză
decentă, trecând cu spor peste ultimele covoare de cronometrare, reduc viteza
la timp cât să mă opresc în fața doamnei care oferea medaliile, îmi pune
medalia de gât (medalie care s-a dovedit în realitate mai frumoasă decât îmi
păruse în poze) apoi, luându-mă total pe nepregătite, mă îmbrățișază iar gestul
ei îmi dă o stare de bine cum rar am experimentat la finish, comparabilă cu cea
oferită de microgesturile de la primirea medaliei după al doilea semimaraton al
meu, pe 9 octombrie 2016, când am scos cel mai prost timp personal într-o
astfel de cursă (02:43:44).
Mă opresc un pic la punctul de alimentare de după finish, nu
mă atrage în mod extraordinar ce era acolo dar iau totuși un energizant (din ce
în ce mai rar dar mai beau totuși așa ceva), trec mai departe și mă opresc la
standul celor de la Stay Strong unde mă aleg cu un shake proteic, asist apoi
alături de Daniel la cursele copiilor, cea mai delicioasă fiind cea a grupei de
vârstă 0 – 5 ani. Pe măsură ce creștea vârsta, creștea și competitivitatea
copiilor. Una peste alta, a fost o plăcere, ca de obicei, să asist la cursele
celor mici. După cursele copiilor am mai prins o parte din festivitatea de
premiere unde am auzit din nou unele nume cunoscute, abonate la podium.
Ca rezumat, aș
zice că am făcut o cursă în timp bun, promițător pentru cele două semimaratoane
de trail de la Băneasa, care urmează în următoarele două duminici și pentru cel
de asfalt de la Iași, care urmează la finalul lui aprilie. Organizatorii au
lucrat suficient de bine încât să îmi propun să revin la Legal Run, traseul a
fost marcat perfect, voluntarii de la punctul de hidratare au fost mereu
pregătiți, cronometrarea celor de la Linia de Sosire mi-a beep-ăit frumos la
fiecare trecere pe la finalul turelor și pe la punctul de control intermediar
din apropierea intersecției cu Dristorului, kitul de start a venit cu niște
surprize interesante, traseul, deși în buclă, a permis să alerg atât de bine
cât am putut, trecătorii au respectat atât cât s-a putut sportivii, forțele de
ordine s-au străduit să fie totul în regulă inclusiv când o ambulanță a trebuit
să traverseze culoarul de concurs la Nerva Traian (și a traversat, pentru că
oamenii au știut cum să organizeze treaba), spectatorii au fost și ei prezenți
deși vremea a fost mai urâtă, cu vânt, frig și ploaie, încurajările veneau de
unde nici nu te așteptai (de exemplu, m-am trezit încurajat în franceză de
niște negri care păreau să aștepte autobuzul deviat cu ocazia cursei). Singura
chestie cumva de reproșat pe partea de organizare e faptul că, aduse special
pentru cursă, existau toalete doar la start / finish. Nu e prima cursă în care
folosesc toaletă adusă acolo în alt scop, pentru vreun târg, festival fără
legătură cu evenimentul sportiv. Pe partea cealaltă nici nu prea ai cum
satisface câteva sute de alergători pe care, ironic, îi apucă nevoile în
același timp.
Legal Half
Marathon 22 martie 2026, în cifre
Număr concurs:
1207
Loc în
clasamentul general: 208 din 244
Loc la categorie (masculine 40+): 83 din 96
Timp final oficial: 02:15:22 (al doilea cel mai bun timp oficial
al meu pe semimaraton)
Timp final chip (net): 02:14:50
Timp după bucla 1:
00:30:40
Loc după bucla 1:
190
Timp după bucla 2:
01:08:16
Loc după bucla 2:
223
Timp după bucla 3:
01:40:06
Loc după bucla 3:
213
Timp după bucla 4:
02:15:22
Loc după bucla 4:
208
Consum calorii, cf Caynax: 1225 kcal
Excedent caloric:
875 kcal; ca să zic așa, puteam să
mănânc doar un covrig 😄
Ca de obicei în
ultimele jurnale de semimaraton, actualizez situația semimaratoanelor
personale.
Cronologic:
Mai 2016 – 02:24:15
9 Octombrie 2016 – 02:43:44
27 Aprilie 2025 – 02:08:38
11 Mai 2025 – 02:19:25
12 Octombrie 2025 – 02:29:31
14 Decembrie 2025 – 02:26:12
22 Martie 2026 – 02:15:22
Ca performanță:
27 Aprilie 2025 – 02:08:38
22 Martie 2026 – 02:15:22
11 Mai 2025 – 02:19:25
Mai 2016 – 02:24:15
14 Decembrie 2025 – 02:26:12
12 Octombrie 2025 – 02:29:31
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu