Coincidenţe

Plec de la birou prea târziu pentru a mai face cine ştie ce planuri pentru acasă. Vremea era incredibil de plăcută după valurile de ploi care mă cam obosiseră. În condiţiile acestea căţelul din mine se trezeşte exclamând: Plimbare!

Mă opresc în IOR, constat că aleile de pământ erau impracticabile, bălţile şi noroaiele fiind plasate pe fiecare astfel încât să fie imposibil să treci până la asfalt şi, în acelaşi timp, să rămâi curat pe încălţăminte. E firesc după potopul din ultima perioadă... Fac un ocol (oricum nu mă grăbea nimeni) ajung pe asfalt pe malul gârlei, încep să număr staţiile trenuleţului lui Negoiţă, cu care insist să nu fiu de acord, constat că sunt puţine magazine deschise, îmi iau gândul de la ideea de a mânca ceva pe acolo, mă plimb în pas lejer privind cu oarecare interes oamenii din parc.

O mulţime de oameni aleargă. De la copii de 10- 15 ani până la adulţi spre 50 de ani. Mă cuprinde o senzaţie de neadecvare... deşi nu sunt tocmai sedentar de felul meu, văd că mulţi oameni sunt mult mai sportivi decât mine. Unii aleargă destul de tare, mai tare decât aleargă cei cu care mă intersectez de obicei în week-end. Mai tare decât aş putea alerga eu, dacă mi-aş propune. Probabil sunt şi alergătorii clasificaţi în alergători de duminică şi alergători care îşi propun cel puţin performanţe personale dacă nu semimaratoane sau maratoane.

O secundă îmi intersectez privirea cu ea. Nicio forţă de atracţie nu se declanşează. Merg mai departe chiar dacă ştiu sigur că o cunosc de undeva. Părul ei are ceva care te face să-l ţii minte. În secunda următoare îmi amintesc exact unde am cunoscut-o, când am văzut-o ultima oară, unde ne-am despărţit atunci. Întâmplător, locul despărţirii era foarte apropiat de cel al reîntâlnirii. Şi ce dacă? Ne-am putea reîntâlni şi altă dată. Şi ce dacă? Suntem doi indivizi care tind să nu-şi stârnească reacţii. Suntem de un calm imperturbabil. Ne-am întâlnit întâmplător, nu ne-am lăsat urme adânci în suflete, ne ştim şi atât. Probabil nu avem ce ne spune. Nimic...

Îmi termin plimbarea. Urc în metrou. Odată cu mine coboară ea. În alte stări mi-ar fi stârnit interesul dar acum sunt neutru ca Elveţia. Mă îndrept spre casă depăşind tânăra oprită în staţia de autobuz. Am vreo trei variante de traseu, o aleg pe cea din mijloc. Pe la jumătatea traseului îmi taie calea.

Asta-i culmea coincidenţei! Deja sunt curios să văd cu cine urmează să se întâlnească. Sigur se întâlneşte cu cineva, doar am văzut-o mai devreme vorbind la telefon. Câteva minute mai târziu o altă tânără apare în stânga ei, remarc că îşi vorbesc.

Ei, drăcie! Mă aşteptam la cu totul altceva. Mă aşteptam să se întâlnească cu un mascul din genul acela greu digerabil, plin de el dar total lipsit de valoare. De ce? Mi s-a părut destul de relevantă scurtimea fustei... Suficient de scurtă încât, dacă am fi fost împreună pe stradă, să mă simt oarecum jenat... Suficient de scurtă încât să nu arate prea bine pe trupul ei vag supraponderal. Suficient de scurtă încât să-ţi stârnească imaginaţia...

Revenind la chestii serioase, după cele văzute în IOR am ajuns la concluzia că nici ALERGĂTORII NU VOR VOTA PSD. Dacă intră în parc trenuleţul lui Negoiţă nu o să mai ai pe unde să alergi aşa că vei avea un motiv serios să nu votezi nici tu PSD.

Primarul Trenuleţ şi maşina de propagandă PSD

Probabil ştiţi că maşinăria de propagandă a PSD editează de ceva vreme un ziar gratuit în care, la loc de cinste, apar ştiri şi materiale publicitare care promovează oamenii PSD şi proiectele pe care aceştia le susţin (inclusiv, într-o perioadă destul de lungă, controversatul proiect de minerit cu cianuri de la Roşia Montană, proiect cu care, nu mai este nevoie să vă spun, NU sunt de acord).

Periodic mai îmi cad sub ochi diverse aspecte care îmi reconfirmă faptul că NU am de ce să VOTEZ PSD.

Ieri, deşi nu sunt obişnuit să-l găsesc, am văzut în drumul meu un imens teanc de Ring. Am luat un exemplar şi, curând, am văzut care-i articolul din cauza căruia acel număr de ziar trebuia distribuit masiv în sectorul 3. Articolul făcea o afirmaţie contradictorie. Vicepreşedintele PSD, Robert Negoiţă, a fost ameninţat cu moartea de patronul România TV, un apropiat al preşedintelui PSD, Victor Ponta. Puteţi citi articolul aici dar, zic eu, nu merită să pierdeţi vremea cu el.

Logica îmi sugerează că ştirea este o invenţie pentru că mi-e greu să cred că şefii PSD se mănâncă în familie. Dacă ar fi aşa m-aş bucura pentru că astfel s-ar anunţa sfârşitul partidului care susţine proiecte distrugătoare (RMGC şi Chevron, spre exemplu). Totuşi, e mai probabil ca articolul comandat de maşinăria de campanie a PSD să se bazeze pe faptul că oamenii nu ştiu de relaţia Sebastian Ghiţă- Realitatea TV- Ponta, motiv pentru care ar putea empatiza cu Robert Negoiţă şi ar putea vota listele PSD la alegerile care se apropie. NU recomand această abordare dar, dat fiind nivelul de cultură al majorităţii românilor, din păcate ea este posibilă.

Şi dacă tot am amintit de dl. vicepreşedinte al PSD, să mai menţionez două năzbâtii ale domniei sale:

1) Trenuleţul care va circula prin IOR

Despre asta am citit aici. Pe 9 mai am văzut cum stau lucrurile şi în teren. Erau atunci vizibile vreo 4 staţii ale viitorului trenuleţ, fiecare ocupând câţiva metri pătraţi din spaţiul verde fiecare. Din cele văzute rezultă că o bună parte a traseului pe care va merge trenuleţul este cel al aleii din jurul lacului. Acea alee este structurată cu o treime pistă de biciclete şi două treimi pentru pietoni. Odată cu intrarea în funcţiune a trenuleţului estimez că pietonii vor mai putea circula doar pe bucata de alee aflată între pista de biciclete şi spaţiul verde din jurul lacului. Altfel spus, dacă vei ieşi cu iubita în parc nu vei putea merge în linie cu ea decât dacă vei accepta fie să mergi pe spaţiul verde, fie să împiedici circulaţia bicicliştilor. Pentru că, nu-i aşa?, trenuleţul are fier mai mult deci are prioritate atât în faţa pietonului cât şi în faţa biciclistului.

Dacă ai proasta inspiraţie să ieşi la plimbare într-o zi de sărbătoare sau într-o seară în care Centrul Cultural Casa Artelor organizează un spectacol în parc vei avea surpriza să constaţi că pe alee trenuleţul nu mai are pe unde să meargă, bicicliştii îşi caută trasee alternative (inteligenţa le permite de cele mai multe ori să-şi reconfigureze traseul) iar pietonii ajung, cumva cu forţa, să ocupe toată aleea.

Şi atunci... care-i logica introducerii trenuleţului?

Poate ne spune domnul vicepreşedinte PSD...

2) Trotuarele bulevardului care leagă Piaţa Unirii de Piaţa Alba Iulia

Despre asta am citit aici. Prin zona respectivă nu am mai trecut de mult timp dar, dacă aş fi trecut, cu siguranţă aş fi considerat că este de prost gust felul în care s-au folosit culorile.

Cu siguranţă mai sunt şi alte aspecte de criticat în activitatea echipei conduse de vicepreşedintele PSD dar, de dragul relativului echilibru, ţin să punctez şi un aspect într-o oarecare măsură pozitiv: activitatea Centrului Cultural Casa Artelor. Despre centru puteţi citi aici. Am asistat recent la trei spectacole organizate de echipa condusa de doamna Alice Barb: concertul Alternosfera, concertul Holograf şi concertul simfonic din 9 mai. Cele mai bune, ca organizare şi prestaţi artistică, mi s-au părut concertul simfonic şi cel at moldovenilor de la Alternosfera. La Holograf a fost prea numeros publicul, motiv pentru care, la retragerea spre case, s-a stat la coadă pe aleile înguste iar prestaţia trupei din prima jumătate a recitalului m-a dezamăgit.

Totuşi, consider că vicepreşedintele PSD are un merit extrem de mic în activitatea centrului cultural, meritul principal fiind al echipei de acolo. Prin urmare, pentru un merit atât de mic, insist să NU VOTEZ PSD.

Ceea ce vă doresc şi vouă!

Un motiv în plus pentru a NU VOTA PSD am găsit chiar pe site-ul oficial al partidului: ultimul bilanţ al guvernului Ponta datează din 8 noiembrie 2013. De atunci au trecut mai bine de 6 luni în care guvernul nu a mai avut cu ce să se laude. Asta înseamnă fie că au avut activitate clar dăunătoare, fie că nu au făcut nimic. În primul caz aştept cu interes o celulă la Jilava ocupată de doi prim- miniştri PSD, Adrian Năstase şi Victor Ponta, alături de recuperarea prejudiciilor create de ei. În ultimul caz şi-au încasat degeaba salariile jumătate de an, motiv pentru care ar fi firesc să înapoieze ce au încasat abuziv. Şi aceste aspecte mă fac pe mine să NU VOTEZ PSD. Puteţi verifica cum stă treaba cu bilanţul guvernului Ponta aici.

Jos Ponta, jos! Aşa se striga la Cluj, în toamna 2013. Sunt perfect de acord cu cei care protestau astfel împotriva dezastrului produs de actuala guvernare!

Pentru a nu stârni confuzii, precizez că din punct de vedere politic sunt anti- PSD, Băsescu- sceptic, într-o oarecare măsură anti-PMP (probabil aţi văzut că sloganul lor electoral în campania pentru europarlamentare sugerează că România este o p*** cu care se joacă bărbaţii şi femeile din partid; mi se pare total nepotrivit ca PMP să afirme că noi RIDICĂM România) şi în căutarea unor nume pe care să le consider demne de a fi votate.

În concluzie... aveţi grijă ce votaţi! Viaţa voastră depinde de deciziile pe care le iau politicienii. Este bine să NU-I VOTAŢI pe cei care V-AU DEMONSTRAT CĂ VOR SĂ VĂ OTRĂVEASCĂ ŞI SĂ VĂ FURE AVEREA ŞI VIITORUL!

În cazul în care aţi uitat la ce mă refer în mod special, citiţi aici.