Te felicit, popor român! TE-AI SINUCIS!

LATER EDIT: Citesc în presa online că au existat puţine judeţe în care PSD a pierdut europarlamentarele. Printre acestea, judeţul ALBA. Mă bucur că moţii, treziţi toamna trecută de ameninţarea cianurii, au rămas treji şi au votat masiv împotriva PSD. Cinste lor! Păcat totuşi că sunt puţini şi au contat în mică măsură în contextul rezultatului general.
-------------------------------------------

România s-a sinucis în urma alegerilor din 25 mai 2014. Deşi speram să fie altul rezultatul voturilor, ştiam că poporul român, popor de asistaţi social, este puţin probabil să voteze împotriva celor care îi oferă pâinea şi circul cel de toate zilele. Prin urmare, deşi mă NEMULŢUMESC, nu mă MIRĂ deloc rezultatele parţiale pe care le citesc acum, pe site-ul BEC:

PSD: 2013440 voturi

PNL: 799907 voturi

PDL: 658366 voturi

Diaconu: 372730 voturi

UDMR: 348587 voturi

PMP: 334650 voturi

Restul, conform celor citite în Legea 33, se pare că nu au dreptul la niciun mandat în Parlamentul European.

Partidele şi independenţii din care am ales ce am votat au obţinut scoruri jalnice.

Legat de independenţi, mă şochează lipsa de consecvenţă a românilor. În legea 33 scrie aşa:

ART. 17
(1) Poate candida ca independent cetăţeanul român sau cetăţeanul altui stat membru al Uniunii Europene care are dreptul de a fi ales şi este susţinut de cel puţin 100.000 de alegători.

Deduc de aici că, în condiţiile în care s-a respectat legea, cei 8 independenţi au adunat minim 100000 de semnături ale celor care, dacă ar fi fost consecvenţi, şi-ar fi confirmat opţiunea prin votul de duminică.

Ce găsim în rezultatele parţiale în dreptul candidaţilor independenţi?

Diaconu: 372730 voturi

Capsali: 48752 voturi

Costea: 40632 voturi

Ungureanu: 26744 voturi

Purea: 10947 voturi

Liga: 10228 voturi

Dăeanu: 8566 voturi

Filip: 6272 voturi

Aş deduce de aici că singurul care a avut listele de susţinători în regulă a fost Diaconu. Totuşi, mi-a fost dat să văd cum, la ordinul superiorilor, diverse persoane au semnat în sprijinul său, permiţând astfel un abuz. Rezultatele din 25 mai 2014 sugerează totuşi că un număr suficient de români a fost de acord să fie reprezentat în Europa de un fost ministru al Culturii care este pentru- contra protejării patrimoniului de la Roşia Montană. Detalii, aici. De asemenea, dl. Diaconu este fost membru PNL, calitate în care sunt de părere că nu-l putem considera cu adevărat independent. În plus, mi s-a mai părut deranjantă la el o declaraţie din care rezulta că sărăcia este bună pentru că naşte genii. Făcea acea declaraţie forţând o generalizare deşi se baza pe un singur caz particular, un adolescent sărac care obţinuse o medie bună la bacalaureat. Este avantajos pentru un politician să afirme că face rău populaţiei doar pentru ca, indirect, să-i facă bine. Nu-i aşa?

În rest, pe dl. Capsali nu l-au ajutat nici prezenţa la protestele ecologiste din toamnă (prin asta mi-a câştigat mie simpatia), nici declaraţiile date în sprijinul familiei definită în stil tradiţional (un mod de abordare a familiei care, cel puţin în unele situaţii, este la fel de greşit ca modul în care abordează problema o parte dintre cei care aparţin minorităţilor sexuale), nici homofobia (asta nu mi-a plăcut la el; am cunoscut oameni aparţinând minorităţilor sexuale mult mai decenţi decât diverşi cunoscuţi heterosexuali), nici sprijinul ONG-urilor şi BOR.

Pe domnişoara fostă gimnastă nu au ajutat-o voturile bărbaţilor care, în secret, obţin senzaţii plăcute imaginându-şi că-i fac eurocandidatei nişte lucruri.

Pe domnul cu Asociaţia Pacienţilor se pare că nu l-au ajutat voturile bolnavilor cărora, teoretic, le susţine interesele.

Despre ceilalţi independenţi nu am nimic special de zis...

Iar despre partide... nu spun decât că au obţinut rezultate care confirmă că, în România, populaţia este puţin dispusă să accepte alternanţa la putere.

Cum văd eu România în urma votului de duminică?

O văd incompletă, precum trecerea de pietoni din apropierea magazinului Decathlon Pallady, zebră prezentă pe două bretele de circulaţie dar cu desăvârşire absentă pe a treia. Unde se întâmplă asta? Desigur, tot în "parohia" vicepreşedintelui PSD Robert Negoiţă, în faţă la Policolor.

Văd o Românie care acceptă nu numai să fie furată (putem generaliza ideea că politicienii fură) dar acceptă şi să fie otrăvită (de Chevron, Petrom, RMGC şi alţii ca ei). Dacă nu ar fi acceptat otrava, România ar fi trebuit să voteze anti- PSD.

Văd o Românie în care, probabil în toamna 2015, se va privi cu curiozitate (nu cu revoltă) la roiul seismic din zona Pungeşti, provocat de "specialiştii" americani. Nu le doresc asta locuitorilor din Vaslui (o parte dintre ei au luptat cu toate instrumentele pe care le-au avut la îndemână împotriva Chevron, câştigându-şi astfel respectul populaţiei educate din România) dar conducerea PSD-istă asta le-a pregătit.

Văd o Românie în care, dacă mizeria nu se întâmplă în campania electorală, atunci ea este uitată până la alegerile următoare.

Văd o Românie în care agricultura este distrusă exact în zona care nu ştia să facă altceva, mă refer la Moldova. Şi ce telemea de vacă bună se făcea în zona Bacăului... În curând nu vom mai avea parte de ea...

Văd o Românie care renunţă la dezvoltarea durabilă (de exemplu, turism balnear în judeţul Bihor) pentru a oferi cadou străinilor (ruşi, americani) rezervele de gaze naturale convenţionale şi neconvenţionale.

Văd o Românie care, încet dar sigur, se sinucide.

Oare mai avem vreo şansă???

Primarul Trenuleţ şi maşina de propagandă PSD

Probabil ştiţi că maşinăria de propagandă a PSD editează de ceva vreme un ziar gratuit în care, la loc de cinste, apar ştiri şi materiale publicitare care promovează oamenii PSD şi proiectele pe care aceştia le susţin (inclusiv, într-o perioadă destul de lungă, controversatul proiect de minerit cu cianuri de la Roşia Montană, proiect cu care, nu mai este nevoie să vă spun, NU sunt de acord).

Periodic mai îmi cad sub ochi diverse aspecte care îmi reconfirmă faptul că NU am de ce să VOTEZ PSD.

Ieri, deşi nu sunt obişnuit să-l găsesc, am văzut în drumul meu un imens teanc de Ring. Am luat un exemplar şi, curând, am văzut care-i articolul din cauza căruia acel număr de ziar trebuia distribuit masiv în sectorul 3. Articolul făcea o afirmaţie contradictorie. Vicepreşedintele PSD, Robert Negoiţă, a fost ameninţat cu moartea de patronul România TV, un apropiat al preşedintelui PSD, Victor Ponta. Puteţi citi articolul aici dar, zic eu, nu merită să pierdeţi vremea cu el.

Logica îmi sugerează că ştirea este o invenţie pentru că mi-e greu să cred că şefii PSD se mănâncă în familie. Dacă ar fi aşa m-aş bucura pentru că astfel s-ar anunţa sfârşitul partidului care susţine proiecte distrugătoare (RMGC şi Chevron, spre exemplu). Totuşi, e mai probabil ca articolul comandat de maşinăria de campanie a PSD să se bazeze pe faptul că oamenii nu ştiu de relaţia Sebastian Ghiţă- Realitatea TV- Ponta, motiv pentru care ar putea empatiza cu Robert Negoiţă şi ar putea vota listele PSD la alegerile care se apropie. NU recomand această abordare dar, dat fiind nivelul de cultură al majorităţii românilor, din păcate ea este posibilă.

Şi dacă tot am amintit de dl. vicepreşedinte al PSD, să mai menţionez două năzbâtii ale domniei sale:

1) Trenuleţul care va circula prin IOR

Despre asta am citit aici. Pe 9 mai am văzut cum stau lucrurile şi în teren. Erau atunci vizibile vreo 4 staţii ale viitorului trenuleţ, fiecare ocupând câţiva metri pătraţi din spaţiul verde fiecare. Din cele văzute rezultă că o bună parte a traseului pe care va merge trenuleţul este cel al aleii din jurul lacului. Acea alee este structurată cu o treime pistă de biciclete şi două treimi pentru pietoni. Odată cu intrarea în funcţiune a trenuleţului estimez că pietonii vor mai putea circula doar pe bucata de alee aflată între pista de biciclete şi spaţiul verde din jurul lacului. Altfel spus, dacă vei ieşi cu iubita în parc nu vei putea merge în linie cu ea decât dacă vei accepta fie să mergi pe spaţiul verde, fie să împiedici circulaţia bicicliştilor. Pentru că, nu-i aşa?, trenuleţul are fier mai mult deci are prioritate atât în faţa pietonului cât şi în faţa biciclistului.

Dacă ai proasta inspiraţie să ieşi la plimbare într-o zi de sărbătoare sau într-o seară în care Centrul Cultural Casa Artelor organizează un spectacol în parc vei avea surpriza să constaţi că pe alee trenuleţul nu mai are pe unde să meargă, bicicliştii îşi caută trasee alternative (inteligenţa le permite de cele mai multe ori să-şi reconfigureze traseul) iar pietonii ajung, cumva cu forţa, să ocupe toată aleea.

Şi atunci... care-i logica introducerii trenuleţului?

Poate ne spune domnul vicepreşedinte PSD...

2) Trotuarele bulevardului care leagă Piaţa Unirii de Piaţa Alba Iulia

Despre asta am citit aici. Prin zona respectivă nu am mai trecut de mult timp dar, dacă aş fi trecut, cu siguranţă aş fi considerat că este de prost gust felul în care s-au folosit culorile.

Cu siguranţă mai sunt şi alte aspecte de criticat în activitatea echipei conduse de vicepreşedintele PSD dar, de dragul relativului echilibru, ţin să punctez şi un aspect într-o oarecare măsură pozitiv: activitatea Centrului Cultural Casa Artelor. Despre centru puteţi citi aici. Am asistat recent la trei spectacole organizate de echipa condusa de doamna Alice Barb: concertul Alternosfera, concertul Holograf şi concertul simfonic din 9 mai. Cele mai bune, ca organizare şi prestaţi artistică, mi s-au părut concertul simfonic şi cel at moldovenilor de la Alternosfera. La Holograf a fost prea numeros publicul, motiv pentru care, la retragerea spre case, s-a stat la coadă pe aleile înguste iar prestaţia trupei din prima jumătate a recitalului m-a dezamăgit.

Totuşi, consider că vicepreşedintele PSD are un merit extrem de mic în activitatea centrului cultural, meritul principal fiind al echipei de acolo. Prin urmare, pentru un merit atât de mic, insist să NU VOTEZ PSD.

Ceea ce vă doresc şi vouă!

Un motiv în plus pentru a NU VOTA PSD am găsit chiar pe site-ul oficial al partidului: ultimul bilanţ al guvernului Ponta datează din 8 noiembrie 2013. De atunci au trecut mai bine de 6 luni în care guvernul nu a mai avut cu ce să se laude. Asta înseamnă fie că au avut activitate clar dăunătoare, fie că nu au făcut nimic. În primul caz aştept cu interes o celulă la Jilava ocupată de doi prim- miniştri PSD, Adrian Năstase şi Victor Ponta, alături de recuperarea prejudiciilor create de ei. În ultimul caz şi-au încasat degeaba salariile jumătate de an, motiv pentru care ar fi firesc să înapoieze ce au încasat abuziv. Şi aceste aspecte mă fac pe mine să NU VOTEZ PSD. Puteţi verifica cum stă treaba cu bilanţul guvernului Ponta aici.

Jos Ponta, jos! Aşa se striga la Cluj, în toamna 2013. Sunt perfect de acord cu cei care protestau astfel împotriva dezastrului produs de actuala guvernare!

Pentru a nu stârni confuzii, precizez că din punct de vedere politic sunt anti- PSD, Băsescu- sceptic, într-o oarecare măsură anti-PMP (probabil aţi văzut că sloganul lor electoral în campania pentru europarlamentare sugerează că România este o p*** cu care se joacă bărbaţii şi femeile din partid; mi se pare total nepotrivit ca PMP să afirme că noi RIDICĂM România) şi în căutarea unor nume pe care să le consider demne de a fi votate.

În concluzie... aveţi grijă ce votaţi! Viaţa voastră depinde de deciziile pe care le iau politicienii. Este bine să NU-I VOTAŢI pe cei care V-AU DEMONSTRAT CĂ VOR SĂ VĂ OTRĂVEASCĂ ŞI SĂ VĂ FURE AVEREA ŞI VIITORUL!

În cazul în care aţi uitat la ce mă refer în mod special, citiţi aici.

E uşor să o placi (5) sau despre gaze neconvenţionale şi roiuri seismice

Aseară văd în faţă un rucsac cu o insignă galbenă. Câteva secunde mai târziu mi se confirma faptul că insigna era cea obişnuită, cu sonda aplecată precum turnul din Pisa, alături de mesajul NU EXPLOATĂRII GAZELOR DE ŞIST! www.stopfracturare.ro

După ce mă lămuresc cu insigna, asemănătoare cu cea care-mi atrăsese atenţia pe 31 decembrie 2013, privesc şi fiinţa care o purta. Aproape nimic din ce-mi atrage de obicei atenţia la o femeie, haine negre, un trup nici masiv, nici zvelt, părul în dreaduri de culoare mov, total diferit de nuanţele care mi-ar fi plăcut.

Totuşi, mesajul purtat valorează mult mai mult decât detaliile legate de haine şi de aspectul fizic aşa că fiinţa rămâne în categoria ÎMI PLACE...

Şi dacă tot am readus în discuţie gazele de şist, recomand un interviu cu un responsabil Gazprom din România în care se discută inclusiv problema gazelor neconvenţionale. Pe mine nu m-a convins dl. Vadim Smirnov când a afirmat că ei caută doar produse naturale convenţionale dar, cel puţin din punct de vedere al riscurilor de mediu, mi-ar plăcea să aibă dreptate. Totuşi, din punct de vedere economic mi-e clar că guvernul face o afacere proastă...

Vadim Smirnov este contrazis de un alt oficial Gazprom, citat în articolul de aici.

Pentru cei care mai cred minciuna cu independenţa energetică la care am ajunge exploatând gazele neconvenţionale, există un articol interesant aici.

Pentru cei care nu au înţeles încă legătura dintre Chevron şi riscul seismic, Prospecţiuni SA precizează cât se poate de clar că lucrează pentru Chevron (singura firmă, conform informaţiilor mele, care a afirmat oficial că intenţionează să exploateze gaze de şist în România) folosind explozivi, vibratoare şi sisteme de împuşcare care în mod categoric pot provoca un roi seismic asemănător celui din judeţul Galaţi din toamna 2013.

Pentru cei care au uitat roiul seismic de la Izvoarele, am găsit aici lista cutremurelor produse în zona Galaţi între 23 septembrie 2013 - 31 octombrie 2013.

Pentru comparaţie, în intervalul 1 noiembrie 2013 - 19 februarie 2014, în zona Galaţi s-a mai produs un singur cutremur.

În ciuda faptului că oamenii de ştiinţă au făcut serioase eforturi pentru a scoate din mentalul colectiv ideea de legătură între roiul seismic şi exploatările din zonă, cei de la Institutul Naţional pentru Fizica Pământului au fost nevoiţi ca, în raportul din 15 octombrie 2013, pagina 12, să precizeze următoarele:

"Cutremurele produse în zona Galaţi sunt de natură tectonică iar din analiza datelor existente nu reiese o influenta NOTABILĂ a altor factori (inundaţii, exploatări de petrol).

Având în vedere presiunea mare din partea mass-media în legătura cu o posibilă influenţă a exploatărilor de petrol în diferite zone geografice ale ţării propunem includerea în procedura de aprobare a exploatării/extracţiei a monitorizării seismice în zona respectivă pe întreaga durată a acestor procese."

Întreg raportul INFP din 15 octombrie 2013 poate fi citit aici.

Tot pe tema roiului seismic din toamna 2013 am identificat şi un raport al Institutului Geologic al României.

Poate s-au întrebat şi alţii de ce roiul seismic din zona Galaţi, din toamna 2013, s-a produs într-o zonă în care Chevron nu avea planuri. Ei bine, presupunerea mea este că acele cutremure au fost provocate, într-o oarecare măsură, de operaţiunile Petrom. Am găsit pe site-ul acestora o precizare interesantă:

"Proiectele vizate se concentrează, în principal, pe redezvoltarea zăcămintelor, folosind tehnologii precum injecţia de apă, abur și polimeri..."

Oare injecţia de apă nu este o tehnologie asemănătoare cu fracturarea hidraulică? Sunt interesante observaţiile legate de explozii şi rezervoare de apă din articolul de aici.

Un alt detaliu interesant pe site-ul Petrom este următorul:

"Fracturarea hidraulică în mai multe etape este o tehnologie utilizată în premieră pentru România, care permite un debit crescut al fluidelor din rezervor, din rocă în gura sondei, rezultând astfel rate de producţie mai mari."

Dacă textul de mai sus datează din 2010, cât de cârcotaşi mai par protestatarii care erau convinşi în toamna 2013 că la Galaţi s-a fracturat?

Concluzia mea?

În ciuda declaraţiilor liniştitoare cum că exploatarea gazelor de şist nu se va practica în România în viitorul apropiat, fracturarea hidraulică se practică deja de mulţi ani iar anul trecut situaţia a început să fie conştientizată din cauza roiului seismic de la Izvoarele.

Sărbători de iarnă la Pungeşti- judeţul Vaslui

ACTUALIZARE 14 ianuarie 2014 ora 21:35: Alexandru Popescu, român din Pungeşti, a ieşit din greva foamei. Sper ca sănătatea lui să nu fie grav afectată de această formă extremă de protest. Tot RESPECTUL pentru acest OM!

----------------------

Undeva, în România, oamenii nu au avut motiv să se bucure de sărbători.

În sprijinul lor acţionează şi tânăra pe care am văzut-o pe 31 decembrie 2013, venind spre serviciu, tânără care avea atârnată pe rucsac o insignă Jos sonda! M-am gândit să o salut dar eram grăbit pentru că aveam ceva treburi urgente la birou. Sunt perfect conştient că, în spatele acestei scuze parţiale cu graba, se află şi o încă perfecţionabilă abilitate de a socializa.

Tot în sprijinul pungeştenilor, pe 1 ianuarie 2014, câţiva oameni făceau greva foamei în faţa Teatrului Naţional Bucureşti.

Am ajuns să-i văd într-o plimbare făcută sub influenţa furiei acumulate acasă. În această plimbare am văzut întâi pe zidul Universităţii, în dreptul Facultăţii de Istorie, o inscripţie neagră: Pungeşti. Mai departe, pe Calea Victoriei, pe lângă Magazinul Muzica, am văzut un sticker care suna cam aşa: Pentru o viaţă sănătoasă consumaţi informaţii necenzurate. http://stopfracturare.ro/.

Ajungând în zona fântânii de la Arhitectură, văd o maşină a Jandarmeriei. Era 1 ianuarie 2014, ora 14:30. Nu se vedea niciun protestatar în zonă iar prezenţa jandarmeriei mi s-a părut exagerată. În gând, am transmis înjurături guvernului Ponta care a susţinut activităţile distrugătoare ale Chevron. Îmi arunc privirea şi spre Teatrul Naţional şi văd o posibilă sămânţă de protest. Trec pasajul şi... mă apucă tristeţea văzând că împotriva gazelor de şist oamenii au intrat în greva foamei. Pe lângă ei nimeni din presă, nicio ambulanţă, niciun trecător interesat de subiect. 100 % dramă, nimic mai mult...

Ajung acasă la fel de trist precum plecasem doar că acum apăruse un motiv în plus.

Câteva zile mai târziu, sâmbătă 4 ianuarie 2014, văd la ştiri că greva foamei de la Pungeşti s-a încheiat.

Duminică 5 ianuarie 2014 aveam să văd că greva foamei continuă la Bucureşti. N-am mai avut curaj să mă apropii de grevişti, încă eram suficient de trist încât să mă tem că voi fi destabilizat emoţional dacă îi văd din nou. Oricum, este regretabil că televiziunile mint în continuare dacă nu din reavoinţă sau din incompetenţă, cel puţin din cauza insuficientei documentări din teren. Din nou 100 % dramă...

Câteva articole despre greva foamei la care au apelat pungeştenii în articolele de mai jos:

HotNews

EuropaFM

Replica

Cotidianul

Realitatea.Net

În articolul de pe Realitatea este amintită şi stupida plângere făcută de Asociaţia Crescătorilor de Animale. Oamenii din această asociaţie par să nu îşi dea seama că, dacă operaţiunile Chevron continuă în zonă, ei nu vor mai avea de ce animale să se ocupe pentru că pe un sol otrăvit NU O SĂ MAI POATĂ CREŞTE NICI MĂCAR O GĂINĂ.

Vă doresc ca 2014 să fie anul în care scăpăm de Ponta, cel mai răuvoitor politician pe care l-a avut România după momentul decembrie 1989!

Sâmbătă am fost abordat de jandarmi

ACTUALIZARE 10 DECEMBRIE 2013

Un moment fericit, LEGEA MINELOR NU A FOST ADOPTATĂ DE CAMERA DEPUTAŢILOR!!!

Detalii aici, aici şi aici.

Sunt perfect de acord cu declaraţia domnului Eugen David, preşedintele Alburnus Maior, cu privire la acest moment:

"Sperăm că această tentativă de favorizare nelegitimă a companiilor miniere să fie ultima încercare jalnică a guvernului de a băga cu forța cianură pe gâtul românilor"



-----------------

După o săptămână în care la Pungeşti situaţia a devenit critică, Chevron, folosind ca unelte autorităţile româneşti, atacând brutal activiştii care se opun exploatării gazelor neconvenţionale, la Bucureşti oamenii s-au adunat din nou pentru a-şi exprima solidaritatea cu românii care se opun otrăvirii solului, apei, aerului.

Citind în ultimele săptămâni despre faptul că participarea la proteste devine pe zi ce trece mai riscantă, fiind posibile amenzi, arestări, lovituri primite din partea forţelor de ordine sau din partea "oamenilor de bine", reîncarnări ale minerilor din 1990, am ales să stau o vreme acasă şi să urmăresc protestele pe internet sau la televizor.

Deşi nu sunt superstiţios de felul meu, m-a îndepărtat de zonele în care se protestează împotriva otrăvirii României şi un coşmar avut în urmă cu câteva săptămâni. În acest coşmar se făcea că doi jandarmi mă abordează într-o staţie de metrou şi, după ce le declar că mă opun exploatărilor de la Roşia Montană şi Pungeşti, mă aruncă pe şine la intrarea metroului în staţie.

Într-o altă formă, paşnică, coşmarul a devenit realitate sâmbătă...

Aflu vineri seară, dintr-o postare de pe lista de discuţii carpati.org, că sămbătă este protest împotriva gazelor de şist în Bucureşti. Decid să merg, în ciuda faptului că nu mai aveam cu ce să fotografiez/ filmez/ înregistrez în caz de incidente neplăcute. Telefonul pe care-l folosisem în primele săptămâni de protest s-a dovedit nereparabil în urma orelor de funcţionare în ploaie la care-l supusesem, în acel marş plecat de la Parcul Titan şi finalizat în Piaţa Universităţii.

A urmat o noapte grea. Eram conştient de riscuri, eram conştient şi de faptul că mă voi simţi nefericit după protest, în cazul în care m-aş speria suficient de tare încât să nu particip la el. Am dormit prost, am fost la fel de agitat precum în alte nopţi în care am regretat că nu am avut timpul, forţa şi curajul necesare pentru a mă afla în stradă, printre cei care protestau cu mai multă insistenţă decât mine.

Dimineaţă, decizia era luată. La ora 14:00 am pornit spre Piaţa Universităţii. Ajung aproape de 15:00, remarc maşina celor de la Digi24 (mai spun odată că Digi24 a devenit televiziunea cea mai apropiată de sufletul meu, începând cu 1 septembrie 2013), nu văd nici picior de protestatar, văd trei autovehicule ale Jandarmeriei parcate în zonă, mă gândesc la camionul care părea destul de ameninţător, rămân în zona Universităţii petrecând câteva minute în Târgul de Crăciun de la statui, timp în care am încercat să identific un stand care să aparţină unui producător din judeţul Alba. N-am reuşit să identific niciun producător din Alba şi am fost un pic nemulţumit din cauza asta. M-aş fi bucurat ca, în limita bugetului meu, să cumpăr câte ceva produs în judeţul ameninţat de cianură.

Revin la Arhitectură, recunosc câţiva protestatari, merg să îmi iau o cafea (aş fi poftit eu la un vin fiert în târg dar participarea la adunări publice sub influenţa băuturilor alcoolice este ilegală), treptat se încheagă mici conversaţii, aflăm care-i situaţia la Pungeşti dintr-o conversaţie telefonică mutată pe portavoce, apare în zonă un om de la The Epoch Times care fusese zilele trecute la Pungeşti.

Povestea omul de la The Epoch Times de o maşină a poliţiei care bloca un sens de circulaţie, obligându-i pe cei care merg spre tabăra sătenilor să taie linia continuă. Să fie asta instigare la contravenţie?

Doi poliţişti se apropie de grupul format şi par să ne numere.

Ne adunăm până la urmă câteva zeci de oameni. Încep să apară bannere şi simple foi A4 cu mesaje de solidaritate cu rezistenţa de la Pungeşti. Apar şi alte televiziuni, se scandează, se filmează, jandarmeria începe să legitimeze protestatari, unii refuză să se legitimeze şi sunt luaţi pe sus de jandarmi, într-un mod destul de violent, neaprobat de demonstranţii paşnici. Deşi în situaţia creată era destul de uşor să te intimidezi, nu am observat pe nimeni plecând din Piaţă de bunăvoie. Reuşesc să apară şi discuţiile informale între protestatari şi negociatorii Jandarmeriei. Negociatorii cu care eram obişnuit au fost înlocuiţi dar am constatat că se poate discuta şi cu cei noi. S-a invocat legea 60 pe care s-a demonstrat că negociatorii nu o cunosc cum ar fi trebuit. Un protestatar povestea cum, în timpul stagiului militar efectuat la jandarmi, era instruit să atace cu arma înainte, lovind inamicul cu patul puştii. S-a pus în discuţie şi caracterul de instituţie publică de importanţă naţională al clădirilor în faţa cărora protestam: Universitatea Bucureşti şi Universitatea de Arhitectură şi Urbanism. Alt protestatar avea tipărite nişte legi pe care presupun că avea de gând să le discute cu jandarmii în cazul în care ar fi fost acuzat de ceva. Altcineva sugera că manifestările ofensive ale jandarmilor nu-şi mai au justificare dat fiind că, de data asta, nu mai blocam circulaţia, protestul desfăşurându-se integral pe trotuar, în alveola dintre Facultatea de Geografie şi Blocul Dunărea. Deşi protestam pentru acelaşi lucru, chiar jandarmii fiind informaţi că ne opunem modului violent în care colegii lor au acţionat la Pungeşti, fiecare se manifesta cum credea că i se potriveşte, unii scandau, unii observau trecătorii încercând să identifice potenţialii provocatori, unii pur şi simplu îşi afişau mesajul, cei mai curajoşi şi mai bine informaţi discutau cu jandarmeria. Ca de obicei, totul se filma, filmau televiziunile, filmau demonstranţii, filma jandarmeria...

După aproximativ două ore de protest mă abordează doi jandarmi. Unul dintre ei se prezintă, să-i spunem domnul x, având gradul y.

-Bună ziua. Sunt yx. (...)
-Vă rog să vorbiţi puţin mai tare, este zgomot şi este greu să vă aud.
-Haideţi să discutăm câţiva metri mai încolo, unde e mai linişte.
-În regulă.

Facem împreună câţiva paşi.

-Vă rog să-mi prezentaţi un act de identitate.
-Nicio problemă. Dar vă rog să-mi spuneţi din ce motiv mă legitimaţi.
-Dumneavoastră participaţi la o adunare publică neautorizată.

Sunt cu mâna pe buzunarul în care aveam buletinul dar nu-l scot. Privesc în jur, constat că nimeni nu filmează momentul aşa că simt totala responsabilitate pentru gestionarea momentului.

-Aveţi posibilitatea să părăsiţi zona, situaţie în care nu vă mai legitimăm sau să refuzaţi părăsirea zonei.
-Dumneavoastră v-aţi comportat foarte civilizat aşa că la rândul meu mă voi comporta civilizat şi voi părăsi zona. Înainte aş vrea totuşi să ştiu ce risc dacă refuz să plec dar, ca şi până acum, protestez paşnic.
-Dacă rămâneţi, trebuie să vă legitimăm şi să vă amendăm cu 500 lei.
-Iar dacă mă retrag, pot merge liniştit la o bere.
-Sigur. Aţi fost cooperant aşa că nu se va întâmpla nimic dacă părăsiţi zona. (privind către pagina atârnată pe pieptul meu). Vă rog să scoateţi asta înainte.
-Bine. Este singurul însemn care face legătura dintre mine şi protestul de aici. Văd că totul se filmează (cameramanul jandarmeriei era exact în faţa mea, cu un pas în spatele celor doi jandarmi) aşa că scot afişul de la gât, îl împachetez şi mă retrag.

Sigur că m-am simţit înfrânt, că a trebuit să recunosc în faţa mea că sunt un fricos, că m-a întristat faptul că am plecat de acolo.

Totuşi, neştiind sigur că, în cazul primirii unei amenzi, voi şti ce se poate face pentru a o anula, a fost prudent să mă retrag. Cei 500 de lei pentru mine contează destul de mult, reprezentând aproape jumătate din venitul meu lunar...

Revin în Târgul de Crăciun, găsesc un stand ţinut de o tanti din Maramureş, iau un pahar de vin fiert apoi mă retrag spre casă trist, trist, trist...

Mi-am dat seama mai târziu că şi Maramureşul are probleme cu cianura aşa că m-a bucurat un pic faptul că am consumat ceva produs în acea zonă. Şi în Maramureş oamenii au nevoie să se dezvolte economic evitând mineritul. Cumpărând ce produc ei îi ajutăm să lupte cu cianura...

La final, o mică observaţie. Când m-am referit la jandarmi civilizaţi m-am gândit doar la cei cu care am interacţionat eu şi la ceilalţi colegi ai lor care preferă comportamentul civilizat în dauna excesului de zel.

Voi fi oricând împotriva jandarmilor care acţionează abuziv, violent, provocator, lipind astfel o etichetă negativă pe care cetăţenii cu greu o mai pot dezlipi de pe instituţia pe care o reprezintă. Voi fi de asemenea împotriva prefecţilor şi a superiorilor care dau Jandarmeriei ordine abuzive. Sunt în continuare de părere că, pentru modul în care a acţionat Jandarmeria la Pungeşti, prefectul de Vaslui trebuie demis.